N-am stare.
E agitație în venele mele,
îmi circulă trenuri, doar dus.
Văd în fiecare noapte câte o stație
dar nu mă opresc niciodată prea mult,
numai cât să simt miros de tutun,
în sunet de greieri și corzi.
Plec mai departe și mă opresc abia dimineață
când mă trezesc în același pat
cu aceleași obiceiuri
și cu imaginea ultimei stații în gând.
Călătoresc singură,
deși mă mai opresc din când în când să te văd
ca să-mi amintesc cine sunt.
Mi-ar fi plăcut să fii cu mine,
în fiecare stație și dimineață
dar ajunsesem să alerg după trenul tău,
ce-ar fi putut fi al nostru,
și să uit de mine.
În final, o să mă obișnuiesc cu mine
și-o să mă trezesc într-o dimineață
cu bagajul făcut, în suflet,
o să trec să te văd
și să-mi iau la revedere.
Până data viitoare.
artwork by deviant artist hypnothalamus
Alter ego 